Sistemul cercetării, dezvoltării şi inovării (CDI) este principalul mecanism generator de cunoaştere al societăţii umane. Nivelul de cunoaştere pe care o societate il atinge o afectează profund, de la implicaţia asupra nivelului de trai, până la transformarea societăţii într-o civilizaţie avansată. Conştientizând acest principiu, Uniunea Europeană a promovat Agenda Lisabona, care urmăreşte organizarea societăţii europene pe baza cunoaşterii – “knowledge-based society and economy”.

Dacă luăm în considerare rezultatele CDI ale României ultimelor două decenii, putem constata un nivel evident precar al acestora şi incapacitatea cercetării româneşti de a se înscrie ferm în această mişcare europeană. Într-adevăr, în România, cercetarea a trecut prin faze diferite, de la subfinanţare şi ignorarea valorii – când banii alocaţi cercetării erau prea puţini şi ajungeau adesea la grupuri neperformante – la o finanţare prea puţin responsabilă – când banii ajungeau fără discernamânt la grupuri performante şi neperformante – irosindu-se astfel banul public. Acestea sunt unele din motivele principale pentru care rezultatele CDI nu au reusit sa producă o cunoaştere cumulativă capabilă să susţină o societate şi o economie bazate pe cunoaştere, afectând astfel competitivitatea românească la nivel internaţional.

Deşi necesitatea schimbării este pentru oricine o evidenta, modalitatea ei trebuie să revină specialiştilor diferitelor domenii ale cunoaşterii, reuniţi într-un Consiliu Naţional al Cercetării Ştiinţifice (CNCS) care are misiunea formulării şi aplicării unei soluţii. O abordare coerentă şi rapidă a problemelor sistemului CDI din România presupune o viziune nouă şi soluţii pe care le putem propune constatând, mai întâi, “unde suntem” şi, apoi, “unde dorim să ajungem”.

Unde suntem
Două constatări generale, pornind de la analize de specialitate, arată că:

  • Nicio universitate românească nu se clasează între primele 500 de universităţi ale lumii (dacă luăm, de pildă, ca reper clasamentul ARWU, http://www.arwu.org). Această absenţă din nivelul superior al clasamentelor nu relevă doar lipsa de competitivitate a universităţilor româneşti, ci are şi consecinţe negative asupra atragerii de studenţi străini şi asupra pregătirii resurselor umane locale.
  • România este pe ultimele locuri din Europa privind performanţa în cercetare, dacă luăm ca reper publicaţiile internaţionale, brevetele sau inovaţiile. Acest lucru afectează toate nivelurile societăţii româneşti, de la nivelul de trai la competitivitatea economică şi tehnologică.

La acestea se adaugă două constatări specifice:

  • Rata de absorbţie a fondurilor europene prin programul FP7 (“Seventh Framework Programme“, http://cordis.europa.eu/fp7/home_en.html) este extrem de redusă, deşi România are o contribuţie financiară semnificativă la fondurile comunitare europene.
  • România nu are nici un grant caştigat în competiţiile finanţate de “European Research Council” (ERC), nici în cazul schemei de finanţare “Advanced Research Grant“, nici în cazul “Starting Research Grant“.
    Cauzele acestor aspecte sunt intim legate de lipsa de competitivitate a cercetării româneşti la nivel internaţional, şi ele sunt:
  • Impactul cercetării româneşti la nivel international este foarte redus. Există multe lucrări publicate cu impact minor în comunitatea internaţională, dar foarte puţine lucrări ale cercetătorilor români în reviste de vârf, care să ateste un impact major (cum ar fi Nature, Science etc.)
  • Răspunsul comunităţii academice internaţionale la publicaţiile ştiinţifice care provin din România este redus. De exemplu, ca numar de
    citari pe articol, România se află pe locul 15 din 23 de ţări din Europa de Est, conform sursei Scimago, pentru 1996-2009 (http://www.scimagojr.com/countryrank.php?area=0&category=0&region=Eastern+Europe&year=all&order=cd&min=0&min_type=it). O mare parte a acestor citări sunt autocitări sau provin tot de la autori din România, ceea ce indică o izolare ştiinţifică.
  • Există în România o tendinţă crescătoare de a publica în reviste care, deşi sunt cotate în Web of Science, nu asigură condiţii de calitate crescută în evaluare, contribuind astfel la menţinerea izolării ştiinţifice.
  • Unde vrem să ajungem
    Dacă România este a şaptea ţară ca populatie in Uniunea Europeana, un sistem CDI performant ar trebui sa o propulseze in mod natural macar pe al saptelea loc ca performanta stiintifica. Atingerea unei asemenea proportii este obiectivul programelor CNCS pe termen mediu.
    Pentru a ajunge aici, trebuie sa ne asiguram mai intai ca resursele financiare ajung la grupurile de cercetare competitive; putem face asta prin implementarea imediată a unor soluţii şi mecanisme care corespund setului de bune practici internaţionale din domeniu. Acest lucru este obiectivul principal al CNCS pe termen scurt.

    Soluţiile propuse
    Având în vedere cele de mai sus, noile programe lansate de CNCS sunt o parte a cadrului formal al soluţiei oferite de acest organism pentru atingerea a două obiective majore:

    • promovarea şi susţinerea excelenţei şi creativităţii în cercetarea ştiinţifică. Pentru aceasta, CNCS îşi propune sprijinirea consistentă a centrelor şi cercetătorilor de excelenţă din România, pentru a crea o masă critică, integrată care (a) să schimbe practicile şi mecanismele din domeniu şi (b) să ne ancoreze în cercetarea internaţională.
    • creşterea atractivităţii României pentru cercetătorii de vârf din străinatate. Pentru aceasta, programele CNCS vizează colaborarea cu cercetătorii din străinatate, pentru a asimila şi implementa în România mecanisme eficiente ale CDI. Colaborarea cu aceşti cercetători se va face prin atragerea lor ca membri individuali în programele lansate, sau prin proiecte comune, care să implice în proiecte româneşti centrele internaţionale prestigioase în care aceştia se află. Programele vor pune un accent foarte important pe cercetătorii din diaspora românească.Pentru aceste doua obiective, programele CNCS asuma urmatoarele principii si modalitati de implementare a lor:
      • Principiul excelenţei ştiinţifice este singurul criteriu de evaluare a propunerilor de proiecte de cercetare către CNCS, după modelul promovat de “European Research Council” (ERC http://erc.europa.eu).
      • Principiul portabilităţii granturilor, în baza căruia este favorizată cercetarea axată pe cercetător şi responsabilizarea instituţiei în care se desfăşoară proiectul de cercetare.
      • Principiul focalizării evaluării unui proiect atât pe directorul de proiect cât şi pe cercetarea propriu zisă, cu scopul de a realiza o evaluare obiectivă, relevantă şi echilibrată. Urmând modelul ERC, directorul de proiect este singurul responsabil de modul de organizare a activităţilor de cercetare şi de modul de alocare a resurselor umane şi financiare.
      • Principiul exigenţei sporite: ţinând cont de situaţia actuală a CDI din România, programele CNCS asumă o stricteţe sporită în finanţare, în stabilirea şi implementarea criteriilor scientometrice, în transparenţa derulării fiecărei etape a programelor şi în respectarea specificităţii fiecărei ştiinţe.
      • Principiul echilibrului între analiza scientometrică şi evaluarea colegială (analiza peer review). Acest principiu provine din faptul că suntem conştienţi de limitele demersului scientometric, mai ales când este utilizat netransparent, precum şi de faptul că adesea un proces de peer review riguros este cel puţin la fel de eficient ca o analiză scientometrică bună. Din acest motiv, CNCS va asuma o îmbinare armonioasă a analizei scientometrice (pentru a întării obiectivitatea rezultatului evaluarii) cu procesul de peer review (pentru a intari relevanta rezultatului evaluarii). Dublarea procesului de peer review de analiză scientometrică este indicată într-o ţară cu o comunitate redusă de cercetători, care se cunosc între ei, ceea ce afectează negativ procesul de evaluare colegială.
      • Principiul criteriilor minimale de eligibilitate pentru directorii de proiecte. Aceste criterii presupun Scorul de Influenţă a Articolelor ( “Article Influence Score” – AIS). Spre deosebire de factorul de impact, care considera citările unui articol indiferent de unde provin aceste citări, AIS acordă o pondere mai mare citărilor care provin de la reviste cu impact mare în detrimentul acelor citări care provin de la reviste cu impact academic minor.
      • Principiul valorizării preferenţiale a producţiei ştiinţifice de calitate. Spre exemplu, calitatea de autor principal, publicarea de articole în reviste “Web of Science” cu AIS ridicat sau publicarea de cărţi cu vizibilitate internaţională sunt indicatori majori care vor fi promovaţi de CNCS în evaluarea producţiei ştiinţifice. Acest lucru este fundamental deoarece doar o producţie ştiinţifică de calitate poate avea apoi impact academic (spre exemplu, atragerea de studenţi), economic, tehnologic şi/sau cultural de anvergura.
      • Principiul internaţionalizării ştiinţei româneşti. Recunoscând contribuţia ştiinţei în general şi a disciplinelor socio-umane în particular la cultura unei naţiuni, credem că cercetarea trebuie realizată la standarde şi prin seturi de bune practici internaţionale. În consecinţă, ştiinţele socio-umane vor fi încurajate să dezvolte o dublă abordare, favorizând atât lucrările în limba română, -pentru a crea un mediu stimulativ de cercetare-, cât şi lucrările în limbi de circulaţie internaţională, – pentru a lega mediile naţionale de corespondenţele lor internaţionale. Dorim prin acest principiu să implementăm în ştiinţele socio-umane din ţară modul actual al gândirii internaţionale din domeniu, mecanism care nu este nou şi care are exemple numeroase de reuşită în istoria ştiinţei şi culturii româneşti.

    Rezultatele aşteptate
    Prin programele sale, CNCS va încerca să formeze mentalităţi şi comportamente aflate într-o discontinuitate asumată cu inerţia autoreferenţială a practicilor anterioare. Ca urmare a acestui angajament, CNCS se aşteaptă la o serie de rezultate clare, gândite şi anticipate pe unităţi de timp.
    Pe termen scurt, ne aşteptăm ca banii publici din cercetare să ajungă (1) la cercetătorii şi grupurile de excelenţă din ţară şi (2) la cercetătorii din străinatate, cu accent pe diaspora românească; aceştia îşi vor derula cercetările în România sau în colaborare cu instituţii româneşti şi pot astfel (a) da vizibilitate şi impact României în arena internaţională a ştiinţei şi (b) crea o cultură a schimbării, implementând mecanisme care să ne facă competitivi internaţional.
    Pe termen mediu ne asteptăm să generăm o masă critică de cercetători care să facă sistemul romănesc al CDI performant, astfel încât să ne situeze între primele şapte ţări ale Uniunii Europene, într-o concurenţă asumată şi benefică tuturor.
    Pe termen lung, un sistem CDI performant implică aspecte esenţiale precum: (1) dezvoltarea unei culturi a competitivităţii bazată pe cunoaştere şi cercetare ştiinţifică, (2) creşterea nivelului de trai al populaţiei, (3) creşterea competitivităţii economice a României.

    Suntem convinşi de receptivitatea comunităţii de cercetare româneşti la o asemenea viziune şi de conştientizarea efortului schimbării pe care trebuie să o realizăm împreună, pentru a ne bucura de recunoaşterea naţională şi internaţională pe care întreaga noastră comunitate o asteaptă.

    Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice

    Str. Mendeleev nr. 21-25, Sector 1, Cod 010362, Bucureşti
    Tel: 021 302 38 50; Fax: 021 311 59 92.